De la şosea percepi o volumetrie atent proporţionată, în care corpul odăii bune avansează către drum şi este teşit la colţuri - gest atipic arhitecturii locului, ce denotă o gândire prealabilă a casei şi face trimitere la proiectul predefinit, utilizat în procesul de modernizare a satului iniţiat de Gabriel Marinescu. Îţi atrage atenţia albul zidului, pe care tencuiala decorativă gri de deasupra ferestrelor îmbogățește din punct de vedere expresiv casa, amintind poate, în mod simplificat, de ancadramentele prezente, în general, în arhitectura cultă.
Casa este aşezată în lungul curţii, cu latura scurtă spre drum şi retrasă faţă de acesta. Este ridicată de la nivelul terenului, înălţimea soclului putând acomoda trei trepte. Iniţial, casa era alcătuită din trei camere, aşezate în anfiladă şi cu acces independent, de pe prispă: odaia cea bună spre drum, o cameră de locuit la mijloc şi o tindă, utilizată iniţial ca bucătărie. Prispa este de zid, cu parapet plin, coloane şi două portiţe de lemn: una către drum, pentru accesul principal, şi una către spatele curţii, pentru uz gospodăresc. În spatele vechii bucătării, un mic spaţiu de depozitare, cu fereastră către camera de locuit şi cu acces iniţial din exterior, de pe faţada din spate, completa geometria casei. Nevoi funcţionale au făcut ca în anii ’70 casa să fie extinsă cu încă o cameră, generoasă, aşezată către spatele lotului şi care azi adăpostește bucătăria.
Accesul principal al casei este prin vechea bucătărie şi, din ea, o altă uşă dă în camera de locuit. Accesul în pod se face printr-o mică trapă în tavanul pridvorului, cu ajutorul unei scări de lemn, proptite de zid.
Casa are soclul proeminent, tencuit gri cu mortar de ciment şi pereţii văruiţi alb. Pe alocuri iese la iveală stratul de văruială mai vechi, albăstrui de la scrobeala utilizată pe vremuri pentru pereţi. Golurile de uşi sunt tratate simplu, fără ancadramente, iar ferestrele sunt prevăzute cu solbanc proeminent de zid şi decoraţie din tencuială gri la partea superioară, imitând un lintou de piatră. Pridvorul este în întregime alb, fără glaf peste parapetul de zid, şi pune în valoare viţa de vie, care filtrează lumina. Sub sageacul scurt din scânduri ordonate şi cu pazie ondulată, o cornişă discretă din tencuială completează faţada. Învelitoarea este din ţiglă ceramică portocalie.